Valeriu Brăbete

Pașoptismul nu e doar o lecție din manualul de istorie. E începutul unei povești despre curaj, viziune și ambiția de a construi o Românie modernă. A fost o mișcare a tinerilor educați, a visătorilor cu mintea în Europa și inima acasă, care și-au dorit libertate, dreptate și unitate pentru români.

🇷🇴 Ce și-au dorit pașoptiștii?

Generația de la 1848 avea câteva obiective clare:

• Unirea Moldovei cu Țara Românească
• Independența față de Imperiul Otoman și influențele străine
• Desființarea privilegiilor boierești
• Reforma agrară – pământ pentru țărani
• Drepturi egale și libertăți democratice (vot, presă liberă, educație accesibilă)

Pare un program de guvernare progresist chiar și astăzi. Dar atunci era un vis revoluționar, greu de acceptat de elitele vremii.

📣 Cine au fost liderii?

Mișcarea nu s-a născut din haos. A fost condusă de oameni care știau exact ce vor:

• Mihail Kogălniceanu, om politic și vizionar, declara:
  „Unirea este actul energic al întregii națiuni române.”
• Vasile Alecsandri, poet și diplomat, sintetiza clar identitatea națională:
  „Suntem români și punctum!”
• Nicolae Bălcescu, gânditor profund, scria cu luciditate:
  „Națiunea română voiește să fie stăpână la ea acasă.”
  și
  „Fără o soluționare a chestiunii agrare, libertatea e o minciună.”
• Ion Heliade Rădulescu, fondator al presei românești, credea în puterea educației:
  „Dați poporului lumină, și libertatea va veni de la sine.”

Acești oameni nu doar au scris frumos. Au riscat, au luptat și au plătit prețul. Mulți au fost exilați sau marginalizați după înfrângerea revoluțiilor.

⚖️ Ce s-a ales din idealurile lor?

După Unirea din 1859, când Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor în ambele principate, s-au făcut primii pași spre ce visaseră pașoptiștii. Dar realitatea politică era complicată. Reformele s-au lovit de interesele boierimii și de presiunile marilor imperii. Unele idealuri au fost puse în aplicare târziu sau doar parțial.

Cu toate acestea, pașoptismul a rămas punctul zero al modernizării României. A schimbat discursul public, a pus în circulație idei de democrație, libertate, dreptate socială. A creat un model de cetățean implicat, informat, care crede în progres.

💬 De ce mai contează azi?

Pentru că multe dintre problemele ridicate atunci – inegalitate, acces la educație, corupție, influențe externe – sunt încă prezente. Și pentru că valorile pașoptismului sunt încă vii: gândire critică, implicare civică, curaj în fața nedreptății.

Concluzie: Pașoptismul nu e despre trecut. E despre cum niște oameni au avut viziunea și curajul de a cere mai mult pentru o țară care merita mai mult. Ne-au arătat că schimbarea nu vine de la sine – trebuie gândită, cerută și construită. Exact ca azi.