Egalitate sau Inegalitate?

Am discutat despre virtutea în democrație, care se bazează pe dragostea față de legi și de patrie. Acest sentiment trebuie să devină universal pentru noi toți. Atunci când legile sunt juste, noi, cei mulți, le putem respecta timp îndelungat. În schimb, de multe ori, descompunerea societății nu pornește de la popor, ci de la cei care se consideră intelectuali sau elite.

Dar ce înseamnă, de fapt, dragostea pentru democrație? Nu ar trebui să fie, în primul rând, dragostea pentru egalitate? Și, totodată, nu este necesar ca această dragoste să includă cumpătarea și responsabilitatea celor care ne conduc? Pentru ca democrația să funcționeze, toți trebuie să ne bucurăm de aceleași avantaje, să avem aceleași speranțe. Cred cu tărie că, dacă dorim ca egalitatea și cumpătarea să fie respectate, acestea trebuie să fie consfințite prin legi.

Este esențial să reținem: dacă cei care ne conduc nu creează legi care să asigure echitatea socială, sistemul lor nu va fi decât o orânduire de stat vremelnică. În absența unor legi care să prevină inechitatea, inegalitatea se va instala rapid. Într-o astfel de situație, cei care fac legile nu sunt capabili să lucreze pentru binele țării, iar puterea lor trebuie limitată. Aici intervine rolul societății, care trebuie să acționeze în ansamblul ei. Din acest motiv, este imperativ să constituim Comitetul de Inițiativă pentru Revizuirea Constituției la Nivel Național.

Monștrii politici iau naștere din nepăsarea societății. Ei sunt cei care ne dezbină și ne împing către conflicte pe care nu le dorim cu adevărat. Presa, de orice fel, adesea amplifică aceste conflicte, prezentându-le ca fiind pornite din dorințele noastre firești, când, în realitate, ele sunt fabricate. Când am vorbit despre inegalitate, m-am referit exclusiv la cea din fața legii, nu la inegalitatea materială.