Valeriu Brăbete

Introducere: În ultimele luni, scena juridică și politică din România a fost zguduită de un eveniment fără precedent: o decizie a Curții de Apel Ploiești care a încercat să suspende efectele unei hotărâri a Curții Constituționale a României (CCR). Deși decizia a fost anulată rapid de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), rămâne o întrebare fundamentală, pe care orice cetățean responsabil și-o pune: dacă CCR încalcă însăși Constituția, cine mai poate corecta această situație?

Contextul: Conform Articolului 1, alin. (5) din Constituția României, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.” Această obligație se aplică tuturor instituțiilor statului, inclusiv Curții Constituționale.
CCR este garantul supremației Constituției, dar nu este deasupra Constituției. Din păcate, evenimente recente, în care CCR a emis două decizii aparent contradictorii privind alegerile prezidențiale din 2024 (Decizia 31 și Decizia 32), au ridicat semne grave de întrebare cu privire la respectarea propriilor limite de către Curte.

Problema: Decizia CCR nr. 32 nu doar că anulează indirect un prim tur de alegeri deja validat prin Decizia 31, dar și prelungește mandatul președintelui României fără un temei constituțional clar, eludând procedura constituțională prevăzută la Art. 98 privind vacanța funcției prezidențiale.
Aceste acțiuni pot fi văzute ca o încălcare a principiilor de bază ale ordinii constituționale și ridică problema legitimității și controlului asupra Curții Constituționale.

Poate fi CCR trasă la răspundere? În forma actuală a Constituției și a Legii nr. 47/1992 privind organizarea CCR, deciziile Curții sunt definitive și nu pot fi atacate. Totuși, principiul supremației Constituției impune ca nimeni, nici măcar CCR, să nu fie deasupra legii.
Astfel, în cazuri de abuz flagrant sau depășire evidentă a competențelor constituționale, se poate argumenta că alte instanțe, inclusiv cele de contencios administrativ, ar trebui să aibă posibilitatea de a interveni pentru a proteja ordinea constituțională.

Soluții:

1. Introducerea unui mecanism de revizuire a deciziilor CCR în caz de abuz evident.
2. Posibilitatea sesizării Avocatului Poporului sau a Parlamentului în situații excepționale.
3. Revizuirea Constituției pentru clarificarea responsabilității CCR față de lege.

Concluzie: Democrația înseamnă mai mult decât alegeri: înseamnă respectarea ordinii constituționale. În România, nimeni nu trebuie să fie deasupra legii – nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Curtea Constituțională.
CCR trebuie să rămână garantul supremației Constituției, nu interpretul discreționar al acesteia.

Invitație la dezbatere: Dacă și tu crezi că responsabilitatea față de Constituție este fundamentul unui stat de drept autentic, te invit să distribui acest articol și să intrăm împreună în dialog despre viitorul constituțional al României.