Fumul şi pomicultura

Fumul şi pomicultura

Fumul constituie un preţios aliat al pomicultorilor, interveneind de multe ori în prevenirea şi limitarea efectelor negative ale brumelor şi îngeheţurile asupra pomilor fructiferi aflaţi în perioadele de îmbobocire, înflorire şi legare a fructelor. Accidentul se datorează îngeţării apei din structura celulară a organelor vegetative (butoni florali, muguri, flori, frunze). La îngeţurile treptate, urmările sânt mai puţin grave întrucât cristalizarea apei se face în etape progresive, în mod lent, afectând apa extracelulară şi, ulterior, prin extragere şi pe cea intracelulară. În această situaţie dezgheţarea, în special când se efectuează în mod treptat, şi lent, lasă şanse de restabilire funcţională totală sau parţială a părţilor afectate. În îngheţurile bruşte, survenite după scăderi bruşte ale temperaturii exterioare se produce cristalizarea concomitentă a apei extra şi intracelulară soldată cu compromiterea totală şi ireversibilă a părţilor afectate.

Brumele şi îngheţurile tîrzii se produc în mod diferit pe teritoriul ţării ; există zone în care numărul zilelor din lunile de primăvară cu scăderi critice de temperaturi sînt destul de numeroase, cu o frecvenţă în luna aprilie şi în mod excepţional în cursul lunii mai.

În luna aprilie cele două fenomene climatice se suprapun cu perioadele de înflorire la majoritatea speciilor de pomi fructiferi, inclusiv cu cele de legare a fructelor la unele specii (tabel 19). Efectul negativ este cu atît mai amplu cu cît se înregistrează după o perioadă caldă care poate determina o devansare a perioadei de formare a butonilor florali şi a apariţiei florilor.

Perioada de înflorire a pomilor fructiferi.
(Datele 1 - 9 provin de la Staţiunea pomicolă Mirceşti - Argeş, 1982)
Speciile de pomiPerioada de înflorire
Măr20.IV - 10.V
Păr20.IV - 10.V
Gutui16.IV - 5.VI
Prun30.IV - 25.V
Cireş30.IV - 15.V
Vişin20.IV - 10.V
Piersic1.IV - 30.IV
Cais1.IV - 20.IV
Nuc30.IV - 20.V
Zmeurăr10.IV - 20.IV
Corn10.III - 10.IV
Zarzăr20.IV - 10.V

Acţiunea negativă a brumelor şi a îngehţurilor se extinde asupra tuturor stadiilor de dezvoltare a florilor. Cel mai sensibil stadiu, la toate speciile, ]l constituie cel de legare a fructelor ; la temperaturi 20C recoltele pot fi considerate în mare parte sau în totalitate compromise (tabelul 20). Temperaturile cele mai scăzute sînt suportate de butonii florali.

Temperaturile critice pentru cîteva specii pomicole în funcţie de fenofaze
Speciile de pomiFenofazeFructe în faza de legare
Butoni floraliFlori deschise
Măr- 4,90C- 3,20C- 2,70C
Piersic- 4,90C- 3,80C- 2,10C
Păr- 4,90C- 3,20C- 2,10C
Cireş- 3,20C- 3,20C- 2,10C
Prun- 4,90C- 3,20C- 2,10C
Cais- 4,90C- 3,20C- 1,50C

Rezistenţa la îngheţ a organelor florale prezintă o diferenţiere nu numai între stadiile de dezvoltare, dar şi între soiurile din cadrul aceleiaşi specii, fapt ce explic[ fructificarea unor pomi din zonele afectate (tabel 21). La toate soiurile, indiferent de specie, perioadele cele mai critice rămîn cele de înflorire şi de legare a fructelor.

Temperaturile de îngheţ (în grade C) ale organelor de reproducţie la cîteva soiuri de măr (după G. Geslin)
FenofazaSoiuriFrumuseţea Romei
DeliciosWinesap*Jonathan
Desmugurire- 3,90C- 3,90C- 50C- 50C
Apariţia bobocilor florali- 3,90C- 3,90C- 3,90C- 50C
Apariţia petalelor- 3,30C- 3,30C- 3,90C- 4,40C
Floarea centrală deschisă- 2,80C- 3,30C- 3,30C- 3,90C
În plină floare- 2,20C- 2,20C- 2,20C- 2,80C
Căderea petalelor- 2,20C- 2,20C- 2,20C- 2,20C
Fructe legate de cîteva zile- 1,70C- 1,70C- 1,70C- 1,70C

Sus

Brumele şi îngheţurile din lunile de primăvară, ce se înregistrează în primele ore ale dimineţii, se pot prevedea cu o zi înainte, seara, timp suficient pentru luarea măsurilor de protecţie a pomilor. Criteriile de prognoză constau în urmărirea temperaturii şi a clarităţii cerului ; cele două fenomene climatice se înregistrează ⁣n situaţiile cînd există :

  • cer senin şi timp liniştit cu scăderea bruscă la apusul soarelui a temperaturii atmosferice sub 100C;
  • scăderea temperaturii atmosferice la orele 21, între 4 - 50C, cer senin şi lipsa de curenţi de aer în atmosferă;
  • scăderea - criteriu sigur de alarmare a temperaturii la nivelul solului între 1,5 - 20C, cer senin şi cu o atmosferă calmă.

Brumele şi îngheţurile timpurii nu se înregistrează în nopţile cu nori sau cu vînt, apariţia norilor în cursul nopţilor senine cu temperaturi scăzute, dar peste 00C sau a vîntului reduc din posibilităţile de înregistrare în orele de dimineaţă a unuia din cele două fenomene climatice. De reţinut că posibilităţile de înregistrare a acestora sînt mai mari pe văi şi pe pantele cu expunere nordică ; terenurile sudice şi cele adăpostite, ca livezile din curţile aşezărilor umane sînt mai puţin afectate.

Efectele negative ale brumelor şi îngheţurilor din lunile de primăvară asupra pomilor se pot limita şi evita prin măsuri ce vizează reducerea răcirii solului şi a scăderii temperaturii atmosferice, la nivelul coronamentului, sub cea critică.

Metoda cea mai cunoscută şi utilizată în prezent în practică o constituie fumigaţia, crearea prin fum a unui ecran protector care să îmbrace pomii (fig. 42). Una din metodele cele mai accesibile pentru producerea fumului o constituie grămezile fumigene. Ele se pot realiza din materiale existente în orice gospodărie : paie semiputrezite, buruieni uscate, bălegar păios, frunze, vreascuri rezultate de la curăţirea pomilor, rumeguş şi scoarţă de copac rămase de la tăierea lemnelor pentru foc etc. Materialele de ardere se depun în straturi în jurul unui par, fixat în pămînt, perpendicular pe altul, aşezat orizontal, la nivelul solului (fig. 43). Primul strat din jurul parului central este format din materiale uscate cu talaj, surcele, paie, vreascuri, în general materiale cu aprindere uşoară şi intensă. Al doilea strat este constituit din materiale umede, cu ardere lentă, dar generatoare de fum : frunze în amestec cu gunoi de grajd, paie, buruieni umede etc. Cele două straturi se acoperă cu pămînt în grosime de 8 - 10 cm, care are rolul de a limita pătrunderea aerului în straturile profunde, asigurînd o ardere lentă, înăbuşită cu degajarea unor cantităţi mari de fum. Adăugarea la materialele din primele două straturi de uleiuri minerale sau de var în amestec cu ţipirig asigură obţinerea şi degajarea unor cantităţi mai mari de fum.

Aprinderea grămezilor fumigene se face prin scoaterea celor doi pari şi introducerea în orificiile rămase a unor cîrpe, ciocălăi, paie sau talaj îmbibate cu gaz sau motorină, cărora li se dă foc. Arderea acestora asigură aprinderea materialelor uscate şi umede din straturile acoperite cu pămînt. Orificiile, după aprinderea focului, constituie şi locuri de evacuare a fumului. În situaţiile în care unele grămezi se sting, se intervine cu furca, răscolind straturile şi asigurînd arderea prin adăugarea de gaz sau motorină, după care se aruncă deasupra cîteva lopeţi cu pămînt mărunţit.

O rezervă de producere a fumului o constituie brichetele fumigene produse de industrie, în greutate de 1,8 kg şi cu o durată de ardere de 3-4 ore. O altă sursă de fum o reprezintă amestecurile fumigene formate din 4 părţi turbă şi o parte reziduri de petrol (păcură) sau din 4 părţi rumeguş şi o parte smoală. Arderea acestor amestecuri se face în tăvi metalice. În comparaţie cu grămezile fumigene ele prezintă avantajul, ca şi brichetele, că sînt transportabile şi pot fi aşezate pe direcţia formării curenţilor de aer, a vîntului.

Necesarul de grămezi fumigene pentru 1000 m2 este de 8-10 bucăţi, ce se amplasează la marginea livezilor sau pe alei, pe direcţia formării curenţilor de aer ce antrenează ridicarea fumului la nivelul superior al coronamentului pomilor fructiferi.

Sus