La mormîntul lui Aron Pumnul



La mormîntul lui Aron Pumnul

Îmracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
                  Se stinse-o dalbă stea !

Metalica, vibrînda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
                  Şi-n urmă-i ne-a lăsat !

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o ! geniu nalt şi mare,
Colò unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cîntare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
                   Cununi de albe flori !

Te plînge Bucovina, te plînge-n voce tare,
Te plînge-n tînguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
                   Ce-i simţ naţional !

Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cînturi tînguioase,
În cînturi răsunînde, suspine-armonioase,
                   Colò, în Eliseu !...