CAPITOLUL VIII § PRIGOANA

Biografie scrisă de Lucia Borş

Odată ajunsă la Paris, Elena Cuza căută liniştea pe care nici un colţ din ţara sa nu i-o mai putea da. Catinca Rosetti rămase să ducă singură o luptă ai cărei sorţi de izbândă se micşorase cu depărtarea fiicei ; ea nu nădăjduia de aci înainte decât în firea schimbătoare a ginerelui. Nu încetă totuşi să amintească Elenei însemnătatea ce o avea ca Principesă Domnitoare, şi că nu-şi putea prelungi lipsa dinţară după bunul ei plac ; ca s-o câştige pentru gândul întoarcerei, căută să-i arate că Principele a mai slăbit legăturile ce le avea cu Maria Obrenovici şi că ar lăsa să se înţeleagă o chemare apropiată a ei. Dar nevinovata viclenie nu isbuti să prindă pe Elena Cuza, care răspunse supărată la stăruinţele ei repetate :
       "Te rog mult, dragă mamă să nu te prea bizui pe întoarcerea mea, căci Principele nu-mi scrie nici un cuvânt în legătură cu aceasta ; dacă avea într-adevăr intenţie, m-ar fi lăsat fără îndoială să bănuiesc măcar într-un fel sau altul".