Îndeletniciri

Comuna Ponoarele ¦ Îndeletniciri

Casa Tihoi − cea mai veche din comună. Oamenii din satele comunei au practicat dintotdeauna şi mai practică încă tot felul de meşteşuguri. Având la îndemână piatra de calcar şi lemnul, locuitorii s-au ocupat cu vărăritul, îndeosebi în satele Ceptureni, Cracul Muntelui, Băluţa, Răiculeşti, Gărdăneasa.

Printre vărnicerii mai pricepuţi se numărau: Ion Maimuţ, Grigorie Corabie, Ion Pătraşcu, Vasile Ploscaru, Nicolae Buican, Nebunu Dumitru şi alţii. Există mai multe locuri în comună care poartă şi azi denumirea “La varniţă”.

De o atenţie deosebită s-a bucurat prelucrarea lemnului favorizând meşteşuguri ca: dulgheria, morăritul, dogăria.

Până în zilele noastre oamenii mai formează echipe de dulgheri lucrând acoperişuri de case şi grajduri. O veche casă din comună este casa lui Nicolae Tihoi, aflată în cătunul Tihoi. Moara Crăcucenilor.

Cele mai interesante construcţii din lemn de stejar ori de fag erau morile aflate pe firul câtorva ape la Gheorgheşti, Şipot, Valea Ursului şi Ponoare.

Pe râul care vine chiar de sub Steiul Ponorii au existat 8 mori, grupate pe sate şi moşi la care oamenii aveau rândul bine stabilit. Pe acest râu, care se numeşte Valea Morilor, mai există o singură moară cu acoperişul de şindrilă ciuruit, aflată într-o stare de degradare avansată şi care trebuie restaurată urgent.

Meşteri renumiţi în prelucrarea lemnului au fost mai cu seamă în satele: Băluţa, Cracul Muntelui, Gărdăneasa şi Brânzeni.

Dumitru Tudorescu din Băluţa şi Doandeşi Gheorghe din Proiteşti mai lucrează şi acum leagăne, în care femeile îşi poartă copilul la spate. Doandeşi Gheorghe din Proiteşti se ocupă şi cu încrustarea bastoanelor şi a beţelor din lemn de corn cu romburi şi motive florale (şărămpoaie).

La Cracul Muntelui s-a păstrat până în zilele noastre meşteşugul confecţionării şeilor din lemn de nuc ori de cireş practicat de Ticuşi Pantelie. Spătăritul, care avusese o tradiţie deosebită în satul Cracul Muntelui dispare odată cu ultimul său supravieţuitor, Ion Stoicu.

Fierăria se mai practică de Delurinţu Nelu (Băluţa), Delurinţu Pantelie (Proiteşti), cei mai renumiţi fierari fiind însă cei din familia Colţea (Gică, Mihai şi Georgică) din satul Gheorgheşti. Modele de cusături din Ponoarele

Pe cale de dispariţie sunt meşteşuguri precum cojocăritul, practicat doar de Crăciunescu Pantelie din Ceptureni şi plăpumăria cu care se ocupă Pârvan Pantelie din Ponoarele. Alt meşteşug străvechi, cu care se ocupau femeile din zonă, a fost ţesutul. Lângă războiul de ţesut creşteau copiii şi meseria se transmitea cu uşurinţă de la mamă la fiică. La război se lucrau macaturile, foile de scoarţă, trăiştile, opregele şi mai târziu obiectele de artizanat.

Femeile din satele comunei erau renumite nu numai în ţesut, ci şi la cusutul costumelor populare, cu modele diferite. Numai aşa se poate explica varietatea şi coloritul viu pe care le-a admirat şi un savant de talia lui Nicolae Iorga:

“Ce e mai frumos decât ce a dat vechea artă; decât ochiul de natură aşa de impunător totuşi e portul sătenilor muntelui. Văzut în oraş chiar sau în alaiul coborâtor de către Tismana ori lângă izvoarele ce se joacă pe pietre în Valea Găinii, el dă, în neasemănata varietate a florilor şi liniilor de pe oprege, în nesfârşitele variante ale râurilor de la gât, de la mâneci, de la piept, o privelişte neuitată”.

Multe femei din satele comunei lucrau la cele două cooperative meşteşugăreşti de la Baia de Aramă şi Tismana. Scoarţele, macaturile, covoarele şi costumele se mai păstrează încă în casele din satele comunei.